Raed Arafat a mutat achizițiile din bani publici ale spitalelor la minister. Mai pe înțelesul tuturor, Raed a propus să nu mai cumpere spitalele hârtie igienică cu 5 lei sulu din care 2 lei sunt șpaga directorului, ci să cumpere el, pentru toate spitalele deodata, la 50 de bani bucata. Decizia a venit în urma sesizării unor diferențe foarte mari între prețurile de achiziție, pentru aceleași produse, între spitale. Aceste diferențe de preț indică evident o șpagă sau cel puțin o problemă de un anumit fel, dar oare e asta soluția?
Fiind vorba de Raed Arafat, străinul care nu-i român, dar e mai român decât românii(repetiția e intenționată), cel care a plecat în pribegie ca să-și ajute semenii, care nu seamănă, dar toți suntem semeni pentru el, omul pentru care am ieșit destul de mulți în stradă când până și gerul era băsist, prima reacție e BRAVO, uite un om care spune stop corupției. Sincer cred că sub imboldul aceluiași sentiment a făcut și el propunerea(decizia?) asta. La urma urmei, mai mulți paznici la sac înseamnă mai multe posibile surse de corupție. Dacă lași cheia seifului unui singur om ca Raed Arafat, dintr-un singur foc faci ce n-au făcut alții în 8 ani, dobori tot sistemul(ticăloșit desigur) dintr-un singur foc.
Acum înlocuiți-l în textul de mai sus pe Raed Arafat cu Băsescu sau cu Năstase, Udrea sau orice student sau absolvent la școala șpăgii din România. Brusc, ideea nu mai pare atât de bună. Soluția anticorupție se transformă într-o schemă de 2 lei prin care unu vrea să mute șpăgile la fel.
Azi am încredere în Raed Arafat, cel de azi și cel de ieri pentru care am ieșit în stradă. Nu cred că Raed Arafat vrea să fure șpăgile directorilor de spitale, azi. Dar mâine? Eu sunt de părere că fiecare dintre noi suntem corupți, doar că avem limite diferite. Pentru unii limita e o pizza și un pachet de cafea, pentru alții niște caltaboși, țuică și ceva numerar(vezi cazul DTRemeș), dar sunt sigur că nu există om căruia să nu-i tremure picioarele dacă vede, să zicem, 1 miliard de euro pe biroul lui.(oare încap? n-am văzut niciodată). Oare, când vor veni marile companii la licitație și îi vor face diferite propuneri, iar asta cert se va întâmpla, va mai fi Raed Arafat omul pentru care am ieșit în stradă? N-am de unde să știu, dar ceea ce pot să știu e că chiar dacă el va rămâne la fel de corect, 100% sigur nu va sta în post pentru totdeauna. Într-o zi se va plictisi, va muri sau cineva va da o șpagă mai sus de el ca să-l schimbe. În ziua aia vom rămâne cu un stăpân peste sistemul ăsta, care nu va renunța niciodată la șpaga lui până nu i-o fură altul.
Asta pe politic(a se citi șpăgi), pe economic, modelul ăsta prin care ministerul face toate achizițiile îl va scoate din joc pe costel. El este un mic producător de hârtie igienică(de exemplu), care nu poate furniza necesarul unui spital, darămite unui grup de spitale. Până ieri, Costel furniza hârtie igienică clinicii din orășelul lui, azi banca i-a luat casa și s-a mutat înapoi la părinți. Tată-său îl ceartă zilnic: “Vezi bă, ți-am zis eu să nu vinzi terenul ăla din deal, tu l-ai dat repede că ești mare afacerist de oraș. Dacă nu vindeai petecu ăla aveai păpușoi acum, puneai și tu de-o mămăligă”.
Sincer să fiu, nu știu sigur dacă lui Costel i-au luat casa și s-a mutat cu părinții și cu atât mai puțin știu ce-i zice tată-său, ceea ce pot să vă spun e că decizia lui Raed Arafat îl afectează totuși pe Costel, el a pierdut contractul cu clinica locală. De ce ar trebui să ne pese nouă de acest personaj? Deoarece Costel e baza unui IMM, iar IMM-urile sunt motorul oricărei economii.
Poate pe termen scurt și foarte scurt, se vor reduce șpăgile, pe termen mediu și lung e încă o decizie foarte proastă luată la nivel foarte înalt. Dacă vrei să nu se mai ia șpagă, fă astfel încât să fie cât mai greu să dai și să iei. Din sutele de spitale din România sunt sigur că există și directori corecți, adică suficient de sănătoși la cap astfel încât să le fie frică de pușcărie, chiar dacă riscul e minim. Fă sistemul astfel încât spitalele corecte să dea trendul. De exemplu s-ar putea da o lege astfel încât să nu poți cumpăra ceva, nici măcar prin licitație, dacă prețul final e cu mai mult de 50% față de cel mai mic preț de achiziție al unui produs din ultimul an. Sunt sigur că șmenarii ar zice că hârtia igienică parfumată e cu totul alt produs decât cea neparfumată, deci nu e nicio problemă dacă e de 20 de ori mai scumpă. Când vom avea problema asta în față o vom rezolva și pe asta, dar deocamdată hai să ne oprim din a juca ping-pong cu șpăgile între autoritățile locale și centrale. Comparația se oprește la mișcarea mingii, că doar la ping-pong nu se joacă cu bile magneți și palete de fier.
Sper ca într-o zi să înțelegem că un sistem perfect e unul care nu depinde de oamenii care-l formează. Un sistem bun depinde foarte puțin de oameni și depinde în special de mase. Un sistem prost e cel care depinde de un număr discret de oameni. Iar apoi mai e sistemul nostru, care depinde întotdeauna de un salvator. Sper ca următorii noștri salvatori să-l mai întrebe, măcar din când în când, pe Costel de sănătate.
Ai o opinie, nu ești de acord, vrei să adaugi ceva? Comentează mai jos.