Am auzit recent păreri despre cum regalitatea ar fi dorința unuia de a fi peste alții și de a-i conduce/supune, pentru ca așa vrea el(majestatea). Deasemeni concepția populara dupa 41(63?) ani de comunism este ca regalitatea este un concept vechi, medieval, primitiv, ce nu are aplicabilitate în lumea modernă. Aș putea să înșirui toate monarhiile funcționale în prezent, dar niciun sistem de organizare nu e, de fapt, (in)compatibil cu un moment in timp, ci cu o anumita situatie a societatii, generata de dorinta celor ce o compun, de a trai mai bine. Franța nu a devenit republica in 1792 din cauza vreunui clopotel care a anuntat republica, iar Norvegia nu e regat pentru ca cei de acolo merg dupa un calendar cu 500 de ani mai in urma fata de al nostru(lumea civilizata si moderna a republicilor!). In cazul Franței, republica s-a instaurat din cauza eșecului de a se impune ca imperiu colonial, fapt ce a dus la o scădere a nivelului de trai a populatiei. Monarhia Regala a Norvegiei a fost votata.
Totusi, de unde monarhia? Candva, undeva, mult in trecut, poate in antichitate, poate in preistorie, cineva a preluat(poate cu forta, poate dorit) puterea asupra unui grup de oameni. Acel cineva era mai puternic, mai intelept, mai rapid, era “mai” decat ceilalti. Astfel fiind si-a condus oamenii catre un trai mai bun. Nefiind perfect insa, conducatorul a fost inlocuit de altul mai puternic, mai rapid, etc. La fiecare astfel de inlocuire, societatea inainta multumita calitatilor superioare inascute ale noului lider, dar deasemeni facea un pas inapoi, deoarece noul conducator nu avea calitatile dobandite de fostul lider in timpul domniei acestuia. Se observa un anumit tipar, liderii trebuie sa aiba calitati superioare celorlalti membri ai comunitatii. Totodata oamenii au observat ca nu doar calitatile inascute conteaza ci si cele dobandite, prin urmare cheia unui lider bun(si al unei vieti mai bune, caci asta e scopul) este sa fie cat mai inzestrat posibil, din toate punctele de vedere. Astfel oamenii au decis sa investeasca intr-un lider pentru a-i spori calitatile, pentru ca acesta sa conduca societatea spre o viata cat mai buna. Inainte de asta, probabil, l-au ales pe cel mai potent dintre ei si au investit in el(la momentul respectiv asta insemna mancare mai buna) pentru a-i imbunatati calitatile. Acest lider a avut copii, iar primul dintre ei a avut parte cat mai mult de luxul de a se fi investit in el pentru a deveni noul conducator. Asa s-a ajuns la a doua generatie, cu un conducator mai bun, mai capabil, cu o buna cunoastere a cutumelor, ce nu trebuiau reinventate. Tocmai a luat nastere monarhia regala.
In republica, puterea se schimba dupa un numar prestabilit de ani, ca si cum necesitatea unei schimbari de conducere e data de o perioada exacta de timp. In monarhia regala, schimbarea puterii se face la nevoie. Astfel, atunci cand poporul considera ca se indreapta intr-o directie gresitam, regele trebuie sa faca o schimbare, eventual sa abdice, in caz contrar abdicarea se face de regula fortat.
In republica, conducatorul ales e cel mai inzestrat dintre candidati. Acesti candidati au anumite calitati inascute, dar au si calitati dobandite in timpul vietii, in care au investit de regula parintii. In monarhia regala, conducatorul are calitati inascute mostenite de la fostii conducatori ce si-au dovedit calitatile, si de asemeni are calitati dobandite in timpul vietii, in care a investit un intreg popor.
In republica, se poate schimba totul, dar obligatoriu se schimba ceva la fiecare x ani. In monarhia regala nu se schimba nimic pana cand schimbarea nu se testeaza si reiese a fi pozitiva, timpul in care poate fi implementata o schimbare nefiind o problema, intrucat conducerea e pe termen nelimitat.
In unele cazuri o schimbare totala e benefica, cel mai des totusi nu e asa. A fi republican sau regalist e un pariu pe viata, in care regalitatea are cota mai mare.