Romania are nevoie de o schimbare de ritm si suntem in momentul in care putem face asta.
Indiferent cine ar fi castigat in 2009, nu cred ca am fi avut mai multe autostrazi, mai putini someri ori salaraii mai mari. Unii zic ca ar fi fost mai bine cu Geoana, altii ca ar fi fost mai rau, eu cred ca toate astea-s irelevante. Daca in loc sa avem 300 de km de autostrada am fi avut 250 sau 350, tot cu aproximativ 700 de km de autostrada mai putin am fi avut fata de Ungaria, o țară mult mai mică. Chiar daca nu ar fi taiat Basescu(da stiu, nu Basescu, ci Boc le-a taiat 😉 ) salariile, salariul mediu din România(1500 de lei in mână) cam tot 2 treimi e față de cel din Ungaria(141000 forinti, adica 2200 de lei). Iar scopul nostru nu e sa fim mai tari decat ungurii, ci sa ajungem cât de cât cu traiul la nivelul Europei.
?In cat timp, progresând ca până acum, o să ajungem și noi să nu calculăm prețul la colivă când ne pleacă cineva drag sau o să ajungem să apelăm cu încredere la poliție ori la un avocat atunci când ne simțim nedreptățiți? La rata progresului de acum, iar prin acum nu mă refer la Băsescu, ci la toți ultimii 20 de ani, când vom merge la medic pentru un control periodic, nu pentru că am avut o urgență ieri, dar abia azi au intrat banii?
Cu siguranța nu curând, dacă nu producem o schimbare majoră. Evident, asemenea ruperi de ritm se pot face doar în perioade de criză. CCR-ul în prostia ei ne-a făcut cel mai frumos cadou, o criza politică. Probabil mulți m-ar critica pentru că spun că scăderea leului, care-i afecteaza atât de mulți pe românii cu credite în euro, și incertitudinea politică, ce sperie investitorii străini care oferă locuri de muncă, sunt un lucru bun, dar eu nu vreau să ajungem la un salariu mediu de 1000 de euro când salariul mediu în europa va fi de 20 de mii de euro.
Suntem o țară în curs de dezvoltare, normal ar fi să evoluăm mai repede decât țările dezvoltate, de consum. În ritmul ăsta nu o să ajungem niciodată ca francezii, sau ca nemții sau ca orice altă națiune din lumea civilizată. Ce naiba!? Ei(lumea civilizată) consumă, pentru că bunicii lor au muncit și cu toate astea se dezvoltă mai repede decât noi, care chipurile acum ne dezvoltăm.
Pasul nostru alergător e mai lent decât jocul de glezne al danezilor.
Avem nevoie de-o schimbare, ori schimbare fără să se modifice nimic nu se poate. Băsescu trebuie să plece, apoi după el mulți alții, dar toate la timpul lor. Mă bucur totuși că USL-ul nu câștigă totuși ușor runda asta deși au suportul popular. Un câștig fără o criză l-ar fi schimbat doar pe Băsescu. O astfel de criză nu-l schimbă doar pe Băsescu ci și pe noi, cetățenii. Totodata ne face să ne dăm seama ce vrem, unde vrem să ajungem și ce suntem dispuși să facem pentru asta. Ce suntem dispuși și mai ales ce NU suntem dispuși să tolerăm de-acum încolo.
În astfel de momente ne punem întrebări, le putem găsi și răspunsul oare?