Taxa de 2 lei, unde si cum o platesti

Să fie vreo 2 ani de când mi se întamplară cele ce am să vi le povestesc. Trebuia să plec din țară pe o perioadă mai lungă și aflu că certificatul meu de naștere nu e bun, e prea comunist și trebuie preschimbat cu unul nou, european. Bun, ma denasc și renasc european, daca e cazul, dar n-a fost suficient. Renascut fiind, în spirit european, zic să evit statul la cozi și să caut pe net ce acte îmi trebuie și unde se întamplă preschimbarea, ca sa ma duc direct cu toate actele pregătite, să nu pierd timpul funcționarului degeaba. Agenția din urbea mea n-are site, dar cea din Brasov are. Nu-i nimic, legea-i una-n toată țara, zic:
-certificat de naștere comunist -bifat
-copie certificat de nastere comunist -bifat
-copie buletin -bifat
-dosar cu șină -bifat
-plătit taxa timbru 2 lei -de achitat
Vrând cu orice chip să nu stau de 2 ori la coadă, să întreb dacă taxa de 2 lei se achită pe undeva pe-acolo sau e vreun timbru, acționez preventiv și întreb la toate ghișeele unde mă gândesc că ar putea să-mi ia 2 lei. La urma urmei, plătesc la toate ghișeele fără coadă din oraș 2 lei, daca asta ma scutește să stau la coada pana la linia de tramvai de la preschimbat certificate de nastere.

1. Administratia fiscala
-Buna ziua, am venit să plătesc taxa de 2 lei pentru schimbat certificat de naștere
-Dar cum v-ați pierdut dom’le certificatul de nastere? In fine, nu la noi, mergeți la cec, sau la poștă, că ei dau timbre de-astea de 2 lei.
-Totusi daca va dau 2 lei, nu-mi dati va rog frumos o hartie ca am platit? Daca nu-mi trebuie, nu-i problema, ca-mi ramane pentru data viitoare.
-Nu intelegeti dom’le ca nu la noi, mergeti la posta pentru timbru.

2.In drum spre Posta era CEC-ul, intru sa intreb, ca doar n-o sa ma intorc de la Posta.
-Buna ziua, am venit sa platesc taxa de 2 lei pentru schimbat certificat de nastere
-2 lei ziceti? Catre cine vreti sa faceti plata?
-Nu stiu sa va zic, vreau sa-mi schimb certificatul de nastere, sunt aceeasi ca si cu certificatele de casatorie.
-Catre primarie deci!
-Se prea poate, dar n-au sediul in primarie, ci pe Traian…
-Stiu, stiu unde sunt casatoriile, dar tin de primarie, zise doamna in timp ce-mi butona plata de 2 lei catre primarie.
-Multumesc, o zi buna, zic eu intinzandu-i 2 lei si primind o chitanta.

Bucuros ca am rezolvat problema, dau sa plec pe Traian. Ma macina totusi un gand. Daca cei 2 lei nu trebuie platiti la CEC, ci la Posta? Am batut atata drum, ca in final tot sa stau de 2 ori la rand? Posta e la 1 minut, nu mai bine ma duc sa vad daca nu cumva pot sa platesc si acolo?

3. Posta
-Buna ziua, am venit sa platesc taxa de 2 lei pentru schimbat certificat de nastere.
-Nu avem timbre de 2 lei, dar va dam 2 de 1 leu.
-Si inseamna acelasi lucru?
-Haideti dom’le, nu stiti sa adunati? 1 si cu 1 fac 2.
-Am inteles, dati-mi asa, 2 de 1 leu.

– platit taxa de 2 lei -bifat de 2 ori
Incantat ca totul merge bine si am toate cele trebuincioase pentru a fi renascut european oficial, ma indrept spre Traian. Cand ajung la distanta de 2 statii de tramvai, zic ca mi-a pus dumnezeu mana-n cap. Nu se vede nicio coada! Sa fie oare adevarat, sau o fi iarasi sarbatoare azi si e inchis? Dar daca era sarbatoare, ar fi fost inchis si la posta, sau macar la administratia financiara. Se vede usa, e deschisa, trebuie sa fie o minune! Față in față cu ghiseul:
-Buna ziua, am venit sa-mi schimb certificatul de nastere cu unul european.
-Veniti maine, azi nu avem program cu publicul, scrie pe usa.

A doua zi, dupa vreo 2 ore de asteptat la coada:
-Buna ziua, am venit sa-mi schimb certificatul de nastere cu unul european. Am toate actele, certificatul de nastere, copie, cop…
-Ati mai fost? Ati platit taxa?
-N-am mai fost, dar am platit.
-Pai cum ati putut sa platiti? Intreba ea chiar intrigata.
-Pai sa vedeti, am fost la posta si nu mai aveau de 2 lei asa ca am luat 2 de 1 leu, e bine asa?
-Nu e bine, ca asta nu e taxa de timbru, se plateste la primarie, va scriu acum biletel si mergeti si platiti.
-Nu-i nevoie, o intrerup, ca inainte sa merg la posta, am fost la cec si am platit si la primarie, zic eu triumfator.
-Dom’le n-aveti cum sa platiti fara biletelul pe care vi-l scriu eu acum, ca nu va ia banii fara el, si asta nu se plateste la CEC, ci la primarie pe fraternitatii. Mergeti cu biletelul, platiti, si va intoarceti joi, ca maine n-avem program cu publicul.
Fața imi ramase impietrita, dar creierul imi tipa de disperare la auzul sentintei scrise atat de rece pe biletel, ca-mi inghetase mana, “a se plati 2 lei”, stampilat.
Plec buimac spre casa neintelegand ce mi s-a intamplat. Ma uit la Gadea cum ii injura pe guvernanti, dar parca totul e futil. Dintr-odata am o revelatie, o epifanie ce-mi lumineaza mintea… bineinteles ca e o pauza de 1 zi intre oricare 2 zile cu public. De parca eu as fi fost in stare ca ziua urmatoare sa ma trezesc de dimineata, sa-mi iau biletelul, sa ma duc cu el la coada la primarie, sa platesc cei 2 lei si sa sper ca inca mai e deschis la casatorii, pe Traian, unde se preschimba certificatele de nastere. Ce guvernanti, dom’le… cum se gandesc ei la toate. Cum inteleg ei, in ciuda faptului ca ei n-au nevoie, ce nasol e sa fii in fata unui ghiseu, si cum ne dau liber fortat de la ghisee, cel putin 1 zi, pentru fiecare zi de stat la coada. Asta nu se poate numi decat pura compasiune si empatie pentru cei de jos, iar nesimtitul asta de la televizor nici nu incearca sa inteleaga cum alesii nostri se sacrifica pentru el, incalcand legea, pentru a avea si televiziunile un subiect de discutie si de unde plati un salariu.
Nu vreau sa va mai tin mult, ca vorba lunga-i saracia omului. Atat va mai spun ca m-am recuperat ziua urmatoare. Apoi joi am fost la primarie, unde, DA!!!, m-a intrebat daca am biletel si mi l-a cerut inainte sa platesc. Si am apucat chiar si sa stau 2 ore la coada pe Traian in aceeasi zi, pentru ca joi n-au program cu publicul dimineata ci doar dup-amiaza. Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost sa ma intorc pentru o coada de 2 ore Marti dimineata sau Joi dup-amiaza peste 2 saptamani, ca sa-mi ridic dovada renasterii europene. Nu stiu de ce, dar parca nu-mi venea sa cred ca sunt european.

Acest articol a fost scris initial ca si comentariu pentru superbul articol al Simonei Tache, Dosarul cu șină, cel mai de preț lucru al României.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *